Eu, deocamdată

  

        Că pământul este planeta școală, nu mai am azi nicio îndoială. Cum m-a scos pe mine viața la tablă în ultima vreme, nu m-a scos niciun profesor, din nicio școală din câte am făcut. Până în prezent se pare că replica vieții este una deja consacrată: ” Stai jos, nota patru!”

    Dacă ar fi mă exprim în vorbe de duh, aș putea spune cu destulă lejeritate acum că eșecul este locul de unde te ridici ca să mergi mai departe. Cu fruntea sus, cu demnitatea unui om curajos, asumat și autentic.

    Ce am învațat din lovitura de destin care mi-a fost aplicată destul de recent? Să rămân eu, să nu-mi pun măști, ci filtre și limite. Limite în relații, limite în emoții. 

    Parcă mi se șoptește în cască: Lumea nu-i cât o vezi pe fereastră! Nu-ți mai da foc ție ca să luminezi calea altora, pentru că, atunci când te vei stinge, cenușa sufletului tău nu va mai lumina nimic și pe nimeni, iar sacrificiul tău va cădea în sfera inutilității și a desuetului.

    Cred că simțul măsurii, pe lumea asta, este sinonim uneori, dacă nu cumva de fiecare dată, cu bunul simț.

    După tot ce am trăit în ultima vreme, nu aș putea spune ca m-am transformat în zeița înțelepciunii, ci doar că mă vad pe mine însămi foarte clar acum. Văd foarte limpede cum stau lucrurile cu mine, știu precis cine sunt azi, de ce sunt așa cum sunt. Că îmi place sau nu, asta este alta discuție și nu face obiectul acestui text. Știu  însă precis unde trebuie să mai lucrez cu mine și ce trebuie să accept așa cum este. Consider acest prezent un bun punct de plecare.

     Mi-am apăsat mult butoanele în ultima vreme, deasemenea mi-au fost apăsate și din exterior, încât simt că parcă mi-am luat un reset total.

    Parcă am fost un cub Rubik, amestecat teribil, care azi este aranjat perfect, cu toate piesele aliniate. Așa moment de claritate, o spun sincer, nu am trăit până acum. Am înțeles foarte bine dinamica relațiilor interumane, în general și în particular. Stiu, sună pompos, poate alții au ajuns la aceste concluzii mai simplu, mai devreme, mai facil.

    Ce știu eu acum? Suficient încât să-mi recalibrez viața după alte principii, să-mi remobilez mintea cu alte idei, să-mi tai stringurile emoționale scurt, dar cu discernământ și să merg mai departe. În definitiv viata e mișto! 

    S-auzim de bine, de frumos, de onest!