Eu, deocamdată Că pământul este planeta școală, nu mai am azi nicio îndoială. Cum m-a scos pe mine viața la tablă în ultima vreme, nu m-a scos niciun profesor, din nicio școală din câte am făcut. Până în prezent se pare că replica vieții este una deja consacrată: ” Stai jos, nota patru!” Dacă ar fi mă exprim în vorbe de duh, aș putea spune cu destulă lejeritate acum că eșecul este locul de unde te ridici ca să mergi mai departe. Cu fruntea sus, cu demnitatea unui om curajos, asumat și autentic. Ce am învațat din lovitura de destin care mi-a fost aplicată destul de recent? Să rămân eu, să nu-mi pun măști, ci filtre și limite. Limite în relații, limite în emoții. Parcă mi se șoptește în cască: Lumea nu-i cât o vezi pe fereastră! Nu-ți mai da foc ție ca să luminezi calea altora, pentru că, atunci când te vei stinge, cenușa sufletului tău nu va mai lumina nimic și pe nimeni, iar sacrificiul ...
Postări
Se afișează postări din iulie, 2026