Blogul Risipitoarei de Cuvinte

Și până la urmă, ce e iubirea? Plasa de siguranță a omenirii Sau un salt în gol Fără parașută? E o iluzie Sau singurul adevăr universal valabil? E inspirație Sau punctul unde încep toate dramele? Iubirea nu ne salvează de noi, Ci e doar oglinda Care ne arată Cine suntem cu adevărat.

 Half-Light I met you In the quiet part of my life, Where everything looked calm But nothing truly slept. You spoke softly, And somehow that frightened me more Than all the storms I had survived before. Maybe I never loved you entirely. Maybe I only loved The way your presence Made my loneliness disappear. And still, Some nights I carry your name Like smoke in my lungs— Invisible, But impossible to ignore

Endless When I choose to love you, It was the only path I could follow. Not because of you, But because of my endless need to fall. There wasn’t anything in what you said or did— It was only because you were standing there, Waiting to enter in my heart.

  Eu am pornit in aceasta calatorie cu certitudinea singuratatii te-am intalnit pe tine si nu as putea spune ca singuratatea m-a parasit insa mi-ai oferit o anumita siguranta si sentimentul acela de acasa poate ca si tu te simti uneori strain aici si poate ca am reusit fara sa vreau sa iti ofer acea caldura sufleteasca de care aveai nevoie ce am dat nu mai stiu  pentru ce mi-ai daruit iti multumesc dar cel  mai mult iti multumesc  ca m-ai ghidat spre maturitate emotionala, spre inteligenta sociala spre intelepciune in definitiv pentru ca uneori iubirea nu este despre a te arunca in valuri  ci despre a privi cu seninatate rasaritul de pe tarm

  Acum,  Când îmi înflorește iubirea La umbra ochilor tăi, Mă tem de ea, Mă tem de mine, De tine Și de viață. Și dacă mă voi pierde pe mine Pe acest drum Poate te voi câștiga pe tine... Și până la urmă ce să fac eu cu iubirea ta? Să o transform în fluturi?! Aș pune-o pe note, Dar eu nu știu decât să ascult, Muzica mi se interzice într-un fel straniu. Acum, că o parte din mine te vrea Și cealaltă îmi zăvorăște sufletul, Sunt în puterea farmecului tău, Acum sunt la...inima ta.

Când vii... Mă adăpostesc la umbra ochilor tăi Căldura ta îmi dă liniște și sens, Și zâmbetul, validarea de care am atâta nevoie. Și ce ești tu, dincolo de toate? Esti liniștea ce-n mine se mai zbate,  Iar dacă mă privesc mai bine, Ești frumusețea care crește-n mine.