Blogul Risipitoarei de Cuvinte

Când vii... Mă adăpostesc la umbra ochilor tăi Căldura ta îmi dă liniște și sens, Și zâmbetul, validarea de care am atâta nevoie. Și ce ești tu, dincolo de toate? Esti liniștea ce-n mine se mai zbate,  Iar dacă mă privesc mai bine, Ești frumusețea care crește-n mine.

  Dark eyes In your eyes I lose myself In your smile I find myself Never together But always a team I hear your silence speaking A language only hearts understand Your shadow beside mine Never touching, yet holding my hand Time bends around us Moments stolen in glances We are worlds apart Yet orbit the same chances And when the day ends I walk away smiling Knowing some connections Are meant to stay beguiling

      Pentru că tu îmi tulburi viața cu nonșalanța cu care luna face din valuri flux-reflux, pentru că tu mi-ai prins inima în palmă și acum bate nebună ca o pasăre speriată, pentru că, poate abia acum, încerci să pătrunzi cu adevărat toate tainele iubirii, pentru că mi-am uitat de atunci toate cuvintele, scriu acum aceste rânduri. Pentru inutilitatea gestului meu.     Scriu pentru că vreau să-mi amintesc cum sună ”Te iubesc!” în limbajul non-verbal, pentru că astfel simt că ești aici, foarte aproape de cordul meu, de parcă ne-am duce existența de mână, suflet lângă suflet, inimă lângă tâmplă.      Pentru ai fost primul om care nu m-a crezut nebună...     În definitiv, cine ești, de unde vii, încotro mergi? Și, mai ales de ce ai reapărut pe țărmul mării mele?     Am început să mă îndoiesc de verbul ”a iubi”, mă tem de viață și m-am imprietenit cu singurătatea. Nici nu știu cum ar fi dacă m-ai iubi înapoi. Așadar, iubește-mă...

  Geografie interioară Nu m-am pierdut niciodată cu adevărat, doar am locuit în camere pe care nu le cunoșteam. Aveam ferestre spre nord și credeam că lumina vine doar de acolo. Într-o zi am deschis o ușă pe care o ocoleam de ani — înăuntru era o mare mică, cu valuri cât respirația. Am înțeles atunci că nu hărțile greșesc, ci curajul de a le privi. Orașele din mine nu cer să fie salvate, ci recunoscute. Și poate că maturitatea nu e o victorie, ci felul în care înveți să-ți pronunți numele fără teamă... Iar dacă într-o zi va veni cineva să mă caute, nu va trebui să mă strige tare, voi fi exact acolo unde am avut, în sfârșit, curajul să rămân.

Behind the scenes We pretend we are just some wandering planets, never meant to meet each other. However, behind the scenes, we are binary planets, Embracing the same blue sky.

 Captiva in ecosistem Lumea mea este o rețea, Un sistem complex de interdependente  În care fiecare verigă are o funcție precisa  În momentul în care cineva din lumea asta A mea Își dorește o pauza, măcar, Întregul ecosistem Amenință că se prăbușește.