Postări

 Eu, deocamdată             Că pământul este planeta școală, nu mai am azi nicio îndoială. Cum m-a scos pe mine viața la tablă în ultima vreme, nu m-a scos niciun profesor, din nicio școală din câte am făcut. Până în prezent se pare că replica vieții este una deja consacrată: ” Stai jos, nota patru!”     Dacă ar fi mă exprim în vorbe de duh, aș putea spune cu destulă lejeritate acum că eșecul este locul de unde te ridici ca să mergi mai departe. Cu fruntea sus, cu demnitatea unui om curajos, asumat și autentic.     Ce am învațat din lovitura de destin care mi-a fost aplicată destul de recent? Să rămân eu, să nu-mi pun măști, ci filtre și limite. Limite în relații, limite în emoții.      Parcă mi se șoptește în cască: Lumea nu-i cât o vezi pe fereastră! Nu-ți mai da foc ție ca să luminezi calea altora, pentru că, atunci când te vei stinge, cenușa sufletului tău nu va mai lumina nimic și pe nimeni, iar sacrificiul ...
Îmi place liniștea pe care mi-o picuri în suflet. Îmi place tricoul ăla al tău, știm noi care. Cred că tu îmi placi, așa, pe de-a întregul, Acum, când nu știu mai nimic despre tine. Nu-ți cunosc trecutul, Dar nu-mi stârnește vreo curiozitate. Așa cum nici nu-mi imaginez Vreun viitor al nostru. Dar prezentul ăsta... Prezentul ăsta Are ceva magic în el.
Și până la urmă, ce e iubirea? Plasa de siguranță a omenirii Sau un salt în gol Fără parașută? E o iluzie Sau singurul adevăr universal valabil? E inspirație Sau punctul unde încep toate dramele? Iubirea nu ne salvează de noi, Ci e doar oglinda Care ne arată Cine suntem cu adevărat.
 Half-Light I met you In the quiet part of my life, Where everything looked calm But nothing truly slept. You spoke softly, And somehow that frightened me more Than all the storms I had survived before. Maybe I never loved you entirely. Maybe I only loved The way your presence Made my loneliness disappear. And still, Some nights I carry your name Like smoke in my lungs— Invisible, But impossible to ignore
Endless When I choose to love you, It was the only path I could follow. Not because of you, But because of my endless need to fall. There wasn’t anything in what you said or did— It was only because you were standing there, Waiting to enter in my heart.
  Eu am pornit in aceasta calatorie cu certitudinea singuratatii te-am intalnit pe tine si nu as putea spune ca singuratatea m-a parasit insa mi-ai oferit o anumita siguranta si sentimentul acela de acasa poate ca si tu te simti uneori strain aici si poate ca am reusit fara sa vreau sa iti ofer acea caldura sufleteasca de care aveai nevoie ce am dat nu mai stiu  pentru ce mi-ai daruit iti multumesc dar cel  mai mult iti multumesc  ca m-ai ghidat spre maturitate emotionala, spre inteligenta sociala spre intelepciune in definitiv pentru ca uneori iubirea nu este despre a te arunca in valuri  ci despre a privi cu seninatate rasaritul de pe tarm
  Acum,  Când îmi înflorește iubirea La umbra ochilor tăi, Mă tem de ea, Mă tem de mine, De tine Și de viață. Și dacă mă voi pierde pe mine Pe acest drum Poate te voi câștiga pe tine... Și până la urmă ce să fac eu cu iubirea ta? Să o transform în fluturi?! Aș pune-o pe note, Dar eu nu știu decât să ascult, Muzica mi se interzice într-un fel straniu. Acum, că o parte din mine te vrea Și cealaltă îmi zăvorăște sufletul, Sunt în puterea farmecului tău, Acum sunt la...inima ta.