Îmi place liniștea pe care mi-o picuri în suflet.

Îmi place tricoul ăla al tău, știm noi care.

Cred că tu îmi placi, așa, pe de-a întregul,

Acum, când nu știu mai nimic despre tine.


Nu-ți cunosc trecutul,

Dar nu-mi stârnește vreo curiozitate.

Așa cum nici nu-mi imaginez

Vreun viitor al nostru.


Dar prezentul ăsta...

Prezentul ăsta

Are ceva magic în el.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

  Eu am pornit in aceasta calatorie cu certitudinea singuratatii te-am intalnit pe tine si nu as putea spune ca singuratatea m-a parasit insa mi-ai oferit o anumita siguranta si sentimentul acela de acasa poate ca si tu te simti uneori strain aici si poate ca am reusit fara sa vreau sa iti ofer acea caldura sufleteasca de care aveai nevoie ce am dat nu mai stiu  pentru ce mi-ai daruit iti multumesc dar cel  mai mult iti multumesc  ca m-ai ghidat spre maturitate emotionala, spre inteligenta sociala spre intelepciune in definitiv pentru ca uneori iubirea nu este despre a te arunca in valuri  ci despre a privi cu seninatate rasaritul de pe tarm
Citiți mai multe
Behind the scenes We pretend we are just some wandering planets, never meant to meet each other. However, behind the scenes, we are binary planets, Embracing the same blue sky.
Citiți mai multe
      Pentru că tu îmi tulburi viața cu nonșalanța cu care luna face din valuri flux-reflux, pentru că tu mi-ai prins inima în palmă și acum bate nebună ca o pasăre speriată, pentru că, poate abia acum, încerci să pătrunzi cu adevărat toate tainele iubirii, pentru că mi-am uitat de atunci toate cuvintele, scriu acum aceste rânduri. Pentru inutilitatea gestului meu.     Scriu pentru că vreau să-mi amintesc cum sună ”Te iubesc!” în limbajul non-verbal, pentru că astfel simt că ești aici, foarte aproape de cordul meu, de parcă ne-am duce existența de mână, suflet lângă suflet, inimă lângă tâmplă.      Pentru ai fost primul om care nu m-a crezut nebună...     În definitiv, cine ești, de unde vii, încotro mergi? Și, mai ales de ce ai reapărut pe țărmul mării mele?     Am început să mă îndoiesc de verbul ”a iubi”, mă tem de viață și m-am imprietenit cu singurătatea. Nici nu știu cum ar fi dacă m-ai iubi înapoi. Așadar, iubește-mă...
Citiți mai multe