Tara valorilor calcate in picioare 

Tara in care oamenii cu caracter 

Sunt umiliți, puși la zid, 

Tara in care numai cei mânjiți cu bani 

Au dreptate,

Tara care se mănâncă zilnic pe sine,

Tara aceasta în care cresc copiii noștri strâmb  

Și în care li se amputează zilnic  

Cele mai frumoase zâmbete...

Cele mai frumoase visuri,

Tara in care părinții lor se zbat in mizerie 

In sărăcie lucie. 

Tara asta pretinde că îmi va educa mie copiii

Că eu nu sunt capabila!

Ei, află Tara a valorilor pierdute,

Că eu nu mă voi pierde  

Și nici copiii mei nu vor pleca din casa lor,

Și nici din familia lor.   

Că mă voi lupta până în panzele albe  

Și dincolo de ele 

Sa ii cresc și să le ofer tot sprijinul 

De care au nevoie 

Sa devina oameni valoroși!