Despre asumare

Eu sunt un om asumat.

Si nu cred ca trebuie sa povestesc cuiva, in vreun fel, de cate ori am fost pusa efectiv la orizontala de vreo tristețe, de cate ori m-am bucurat mai mult decât o fac alții de vreun lucru aparent mărunt.

Multe dintre așa-zisele erori le-am făcut pentru ca am iubit, si, ca orice om îndrăgostit, am fost credula, încrezătoare, exuberanta, apoi deprimata, dezamăgita, pentru ca cei pe care ii iubisem nu erau așa cum ii văzusem eu. Îmi asum toate aceste lecții, datorita lor consider ca am crescut. Celor care m-au iubit, celor care nu m-au iubit si celor care încă ma iubesc, deopotriva le mulțumesc!

Pe mine încă ma motivează sinceritatea, omenia, iubirea.

Si, daca asta este naivitate, îmi asum si acest defect.