Poate că cele două cuvinte 

Au ajuns la tine prea târziu,

Totuși ele s-au născut prematur-

Erau o sarcină prea grea 

Pentru cordul meu,

Pentru sufletul meu

" Bun la toate"...

Mi-au sângerat o clipă

Pe vârful degetelor,

Mi-au înserat ochii 

Cu încă  o lacrimă...

Acum, că te-au găsit

Reașează-le tu

În acest puzzle complicat

Numit viață,

Poate că sunt cele două piese 

Care lipseau...

Eu le-am purtat în mine 

Un timp

Dar inima mea 

Le-a rămas mică...

Acum și ele

Și eu

Nu ne mai găsim locul 

Prin univers...

Construiește tu o lume

Nouă, 

Pe măsura noastră!