Iubire de lut-ultim strigat mut

Azi nu mai vreau,

Nici nu mai pot

Să mă-ntorc în trecut.

Zâmbetul tău 

Mă urmărește încă,

Căci obișnuiai să zâmbești rar,

Dar o făceai din toată ființa.

Să fim împreună

A fost pe vremea aceea,

Cel mai mare vis al meu.

Nu am reușit decât să mă pierd uneori

În albastrul privirii tale.

Încă mă mai mint

Că am trăit totuși o iubire

Dincolo de cuvânt,

Dincolo de dăruire,

Și sortită neîmplinirii

Încă de când m-am oprit,

Absolut întâmplător,

La poarta sufletului tău.

Și dacă azi încă mai scriu poeme

Cu gândul la tine,

Ele nu mai au vreo semnificație, 

Sunt doar așa,

Niste texte inerte,

Menite să îți reamintească

O poveste despre iluziile mele,

Despre dezamăgirile mele,

Despre așteptările mele,

Și despre cum, demult,

Erai lumea mea,

Întreaga, frumoasă și plină de sentimente, tu, lumina mea!