De neiubire

Murim încet cu fiecare secundă ce trece
De neiubire, de neiertare,
De răzbunare...


De dor și de tăcere, murim puțin câte puțin...

Nu ne mai atinge nimic sufletul,
Nicio emoție;
Nici lacrimi nu mai avem
Să ne curețe sufletul înnegrit
De suferințe...
Nu mai avem lacrimi să spele uratul
Și neviața din noi.


Poate doar un acord de vioară,
Un cântec de lebădă
Pe un țărm pustiu

O rugă înălțată în liniștea nopții

Ne-ar mai putea duce spre lumină.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

You once told me That I am living poetry And you can't handle my love. It's all right, honey, Sometimes, neither do I. But what else can I do? Stop loving you? I'd rather die.
Citiți mai multe
  Cugetări în noapte       Singurătatea mea e uneori atât de profundă încât simt cum sângele mi se face amar, cum se calcifiază în capilare, cum țigările au devenit niste surogate ieftine și nu mai țin loc de nimic, cafeaua de dimineața are și ea gust de moarte, o moarte neagră, parșivă. E moartea ființei pline de viață care am fost... M-am transformat în ceva ce nu credeam că voi deveni vreodată, într-o femeie ternă, careia îî lipsește acea strălucire din priviri, sunt ca lichenii, indic întotdeauna nordul.     Pentru unii singurătatea e o povară, pentru alții un balsam. Pentru mine e o otravă letală cu gust de mere putrede. Mă simt atât de singură, încât această etapă a vieții mele e un fel de ”dead end”. Se pare că mi-am garat viața pe o linie moartă, deși m-am mințit o vreme că mi-am dedicat-o celor din jurul meu. Dar când vezi cinismul cu care ar fi capabil să se debaseze de tine ca de o pereche de șosete uzate, te întrebi: oare nu cumva eforturil...
Citiți mai multe
Nu pot sa iti mai scriu Pentru ca mi se interzic Cuvintele. Verbul a iubi  Se goleste zilnic  De sens. Viata isi urmeaza cursul Intre zile fara noima Si noptii chinuite de insomnie Si cosmaruri. Am sa iti scriu intr-o zi Niste taceri frumoase- Toate despre poemele tale Vor fi!
Citiți mai multe