Nu stiu niciodata ce va iesi la final cand ma astern la scris.

De multe ori gasesti aici ''sufletul meu chinuit in nopti de insomnie", cum ar spune Sorescu.

In asta noapte cred ca este vorba de nevoia mea acuta de liniste si pace interioara.

Se spune ca atunci cand eviti conflictele cu ceilalti ele se muta in tine, cred ca si reciproca e valabila. 

Mai e vorba de frici in noaptea asta, am putine dar grele, nu intru in amanunte. Stiu, frica, de la Frank Herbert incoace, se numeste ''moarte marunta''.

E vorba de o iubire iluzorie cu care ma tot lupt ca Don Quijote, si de care trebuie sa  invat sa ma eliberez.

O relatie de cuplu care seamana cu crestele muntilor Fagaras.

Si despre doi copii minunati, copii nostri.

Traume transgenerationale cat cuprinde, si cum eu ma cam plictisesc in viata de zi cu zi, m-am apucat sa-mi vindec arborele genealogic.

Cam astea sunt datele problemei, si, dupa cum se stie, matematica, carnea de porc si gramatica limbii romane sunt grele.

Asadar, stau dreapta si ii fac fata, atat de complicata-i Viata!