Cugetări la asfințit

Cât timp pretios petrecem ignorând-ne, uneori urandu-ne, dispretuindu-ne, cata viață irosita...

Am învățat greșit ca viata e o competiție, ca totul pe lumea asta are un preț.

Nu, viata nu e competie, nici lupta nu e, după cum nici lumea nu e o arena. Cerul nu e cupola unui circ imens, cerul nu e o limita, e dezmarginirea...

Viata, din câte am reușit să aflu, e o piesa de teatru, editată fără didascalii. Avem la dispoziție toate condițiile necesare propriei evoluții, plus libertatea de a alege sa fim actori sau spectatori.

Oricum alegem este bine, și dacă lacrimăm în timp ce ne spunem replica, și dacă aplaudam frenetic la căderea cortinei.