Blogul Risipitoarei de Cuvinte

 Stihuri inutile Mi-e dor de tine și îți caut chipul, Durerea mea e-o lacrimă a firii Așa cum e tăcerea mării în nisipul În care n-au cum să răsară trandafirii. Nemarginită mi-e iubirea Si de bazalt îți e indiferența, Ca să trăiești o clipă nemurirea E suficient într-un sărut să-i simți esența!

 soarele era, la asfintit, ca o moneda de aur, si se juca prin parul tau balai, si in ochii tai caprui, copile,  scanteiau visele inocente... plangeai, copile cu parul ca smoala si eu te strangeam tare la piept, si speram la un final fericit. soarele era, la asfintit, ca o moneda de aur.

  poem la final eram tineri, eram frumosi nu aveam nimic mai mult decat un pumn de vise si o iubire proaspata apoi am avut doi copii, frumosi, minunati in inocenta lor apoi i-am pierdut, n-au murit, pur si simplu au plecat, apoi am inceput sa fim din ce in ce mai batrani, mai insingurati, mai fara sens. si apoi am incetat sa mai fim ''noi''... acum nu mai suntem decat eu si tu din ce in ce mai tristi, din ce in ce mai singuri, din ce mai departe... https://www.youtube.com/watch?v=5GMN48SliMQ&ab_channel=EmericImre

                 Nud emotional Ce e o fiica fara mama? Ce e o mama fara pruncii ei aproape? Ce rost mai are luna martie In termenii acestia? Cand tot pare a-ti fi impotriva Este oare un semn ca tot este in favoarea ta? Cand ti se fac nedreptati Ar trebui sa te bucuri, Caci primesti cununa! Cand iubirea e de fapt adictie Atunci nu mai e loc de nimic frumos sau bun de impartit, Atunci nu mai e loc decat de un ramas bun... Cand te simti in cadere libera, Atunci esti tinuta pe brate, Nu esti singura Cand il pe Dumnezeu aproape.      

   Mama e de ieri poveste   Căci s-a stins fara de veste   Ne-a lăsat străini și goi   Singuri în ale iernii ploi. Mama e de ieri poveste  A plecat la Dumnezeu  Care poate o iubește  Mai mult decât o iubesc eu. Mama e de ieri poveste  Ne-a lăsat ai nimănui  Iar durere că aceasta Pot spune că alta nu-i Mama e de ieri poveste E lumina mea de acum E o stea pe cer, frumoasa, Sufletul-mi-e acum scrum. https://youtu.be/xW-KtT6idII

 Viaţa este o călătorie nu o destinaţie Pe acest drum, deseori, cel de sus devine cel de jos, Limitele se dizolvă Şi totul se amestecă. Pe acest drum iubim, încetăm să iubim, Pe acest drum fiecare are răfuielile lui cu timpul În căutarea fericirii. Şi la sfârşit aflăm că ceea ce contează cu adevărat Este mai presus de toate acestea… Life is journey not a destination On this road, often, the top becomes the bottom, Limits disolve And all becomes intermingled. On this road, we fall in and out of love, Everyone has its own issues with time, In search for happiness. For findind out in the end That all that matters All above those Remains…  

  Adevarul elibereaza, Iubirea fericeste Fericire e atunci cand schimbi colivia roz a copilariei, cu cea turcoaz a maturiatii, cand simti cum te inunda razele lunii undeva la tarm de Mare Neagra. Fericire e atunci cand iti vezi odraslele razand, alergand, crescand. Fericire e atunci cand nu iti mai negi radacinile noduroase care ti-au crescut fara ca macar sa iti dai seama. Fericire e atunci nu mai privesti inapoi cu furie, ci cu calm, compasiune, acceptare si un zambet larg. Fericirea e aici si acum. Asa a fost, asa este si asa va fi mereu, doar ca noi am fost invatati sa o negam, de teama ca, traind-o, s-ar ofili.