MOTTO: ’’ În liniște și singurătate, nu auzim decât ceea ce este esențial.”- Camille Belguise Apele tăceau și se făcuse vremea însingurării În vara aceea a abundenței, pe care am traversat-o ca pe un portal către inima mea, fiecare chip, fiecare om purta cu sine semnele propriilor drame, fericiri, zbateri, propriile povești. Existențele lor s-au amestecat atât de mult cu a mea, încât începusem să mă întreb unde încep eu și unde se termină ceilalți. Mă oglindeam în ei și ei în mine până aproape de o indentificare înfricoșătoare, bolnăvicioasă. Nu îmi doream nimic mai puțin decât să mă regăsesc pe mine însămi, într-o solitudine profundă. (Singurătatea a fost și este prietena mea cea mai sinceră și cea mai loială.) Voiam cu orice preț să nu mai fiu decât eu cu mine, cu propriile mele trăiri, cu propriile mele gânduri. Gândurile mele incolore, inconsistente și guralive! V...
Postări
Se afișează postări din octombrie, 2025