Blogul Risipitoarei de Cuvinte

    Nud emoțional   Azi mă dezbrac din nou de mine, Cea din fiecare zi, Sobră, politicoasă, reținută. Azi vreau să-mi îmbrac din nou Sufletul în albastru-violet, Să-mi așez iubirea pe chip, Natural, ca un zâmbet, Nu ca un fond de ten. Azi toate cântecele prind sens Și toate poeziile îmi plac, În loc de plete, mi-a crescut un liliac… Azi toate luminile ard pentru noi, Azi inima mea se împarte iar la doi…        

La balcon eu ți-am cântat o serenadă  Dacă ar fi să-ti dedic ceva ar suna simplu: Du-te naibii! Dar pentru că sunt mare poetessă  Și nu mă lasă talentul sa dorm Îți spun finuț Ieși dracului din inima mea odată! Mă dezbrac de tine Și te arunc, așa ca pe un sutien care mă strângea, Ca pe ghetele alea care mi-au făcut bătături în talpă. Mă lepăd de tine Ca de cea mai perfidă ispită,  Mă trezesc din această poveste Ca dintr-un somn adânc  Bântuit de coșmaruri. Pleacă!  Du-te! Dispari! https://youtu.be/dJYwpaJ7YSY?si=BoS18UwV5iUOQ3Ya

Lamentații pe o temă dată  De când ai încetat Lumină să îmi fii, Nu sunt decât un freamăt  Prin stihii. Meșteșugite versuri Nu-ți mai scriu Și nu găsesc nici sensuri,  E târziu... Iubirii, tu i-ai servit block, Eu, în tăcere am a mă supune, O fi destin, sau poate nenoroc, Acestui trist final nu-i dau vreun nume.

Mai știi Cum ne jucam  Când încă eram inocenți? Ai vrut sa-mi desenezi fluturi Pe tricoul alb, Mov- albastre  Indicatoare de circulație  Prin inimă... Deunăzi  Am vrut să prind soarele  Dar mi-a scăpat printre degete. S-a furișat Pe docuri, Printre vapoare, A poposit o clipă  Pe tristețile tale Matinale... Azi  Nu mai știu nimic  De mine. Dar mâine, Mâine  Marea îmi va cânta  Un cântec vechi- Ceva despre o dragoste  Din care nu se poate muri Ceva despre iubirea aceasta  Cu care nu se poate nici trăi.

Poeme în dialog De când iubirea Se dezvăluie pe sine În dialoguri lirice A înflorit un liliac alb În iarna sufletului meu. De unde să incep Să te decodific? În ce cheie? Astrologic vorbind, Ai fi sub influență venusiană- Bine aspectată. În termeni laici, Cred că ești doar îndrăgostit. Oricum ar fi, oricum ai fi, Și de oriunde vii, Îmi place jocul. Așa incep toate marile drame, Dintr-o joacă...

Mi-ai fost  binecuvantare, Cea mai rea din toate. Mi-ai fost blestem, Cel mai frumos din toate. Am iesit cu ego-ul sifonat maxim Din toata istoria asta, Nu am crezut vreodata  Ca te voi iubi suficient Incat sa-ti dedic poezii. Pare-se ca, pe cat de aiurea a fost totul, Pe atat de prost scriu despre tine... Ma lepad de tot ce a fost Vreau sa te uit, Sa redevii un oarecare. Instraineaza-te! Din inima mea du-te!

Nu pot sa iti mai scriu Pentru ca mi se interzic Cuvintele. Verbul a iubi  Se goleste zilnic  De sens. Viata isi urmeaza cursul Intre zile fara noima Si noptii chinuite de insomnie Si cosmaruri. Am sa iti scriu intr-o zi Niste taceri frumoase- Toate despre poemele tale Vor fi!

Am sa scriu un ultim poem In cinstea iubirii mele defuncte Il scriu  Pentru ca trebuie sa stii Ca e pentru prima oara in viata  Cand regret ca am iubit. Am vazut uratul si umilinta Am simtit respingerea Brusca si contradictorie Scriu cu ultimele puteri De fapt nu scriu eu Ci revolta din mine. Si nici macar nu pot sa te urasc Mi-e ciuda doar pe mine Uneori

  Fara tine e frig Si in mine Si afara- In zadar te mai strig. Sunt pietre Si ape intre noi Si oamenii- ziduri Ma impresoara. Cuvintele- sulite Cat au sa mai doara? Scriu vers dupa vers Chinuit, fara sens, Alb, inutil, insomniac Si anost.

          Insomnii la sfârșit de an     Iată câteva gânduri care mă țin trează în penultima noapte din an, destul de disparate, am să încerc să le așez într-o ordine relativ coerentă și logică, pe cât este posibil la această oră târzie (00:30).     Zice-se, de la  Facebook cetire, ca azi ar fi Ziua lucrurilor neterminate. Si m-am intrebat și eu ce am lăsat neterminat. Păi nu ar mai fi multe treburi de finalizat pe anul acesta: o carte de citit, o recenzie, un tablou. Și, cu siguranță Viața e ceva din care am de gând să mă înfrupt încă mult timp de acum încolo. Acum sper că și Cel de Sus are aceleași planuri. Mai am multe aspecte de punctat la capitolul numit Viață, însă cel mai important este faptul ca mi-am propus ca de acum înainte să mă bucur la maxim de fiecare secundă.      Anul acesta, care nu mai are răbdare și vrea să plece, vorba unei prietene de suflet, ducă-se! A fost un an cu niște reușite extraordinare pentru ...