Blogul Risipitoarei de Cuvinte

 Imi e stranie Aceasta toamna in care cuvintele mi se refuza cumva, Nu se mai leaga unele de altele. Mi-e straniu  felul in care Toamna asta nu mai face din mine si cuvintele mele poeme. O voce imi sopteste timid: Priveste in interior. Pai, interiorul meu e plin de tine De chipul tau, de privirea ta pe care nu o pot nici evita, dar careia nici nu ii pot rezista prea mult. Interiorul meu e plin de albastrul ochilor tai si de vocea ta calma, De mersul tau timid uneori, uneori arogant si indiferent. Ma locuiesti clandestin si dezinvolt Cum locuieste toamna padurile, Colorandu-le in mii de nuante de galben...

 Am văzut Flori rupând asfaltul, Eu, nufărul, voi reuși  Sa pătrund adânc în carnea ta Până la profunzimea ființei care ești.

 Copacul  In povestea de azi Copacul și-a rupt rădăcinile sale  Adânc înfipte în Nisipul Mării Negre. Copacul acesta puternic,  Stejarul acesta Se va replanta într-un pământ fertil.

 Exista Ape Exista oameni  Exista copii Exista inca iubire Avem deci motivatie   Încă.

 Paradoxul uman Omenirea pretinde că își dorește Un climat armonios Un ambient pacifist  In timp ce poarta razboie in numele lui Iisus   Iisus este iubire pura Armonie pura  Pace, nu război! Deci, oameni, oameni, frații mei, Încetați acest sângeros paradox, Încetați să vă mai mâncați între voi  Și unii pe alții  La modul acesta sângeros!

 Human Paradox Humanity claims For a peacefully life  During they are fighting  In the name of Jesus... Jesus is Pure Love Jesus is Pure Peace  Jesus is Pure Harmony Jesus is Love not war! So people stop eating each others is such a bloody manner!