Blogul Risipitoarei de Cuvinte

 Tara valorilor calcate in picioare  Tara in care oamenii cu caracter  Sunt umiliți, puși la zid,  Tara in care numai cei mânjiți cu bani  Au dreptate, Tara care se mănâncă zilnic pe sine, Tara aceasta în care cresc copiii noștri strâmb   Și în care li se amputează zilnic   Cele mai frumoase zâmbete... Cele mai frumoase visuri, Tara in care părinții lor se zbat in mizerie  In sărăcie lucie.  Tara asta pretinde că îmi va educa mie copiii Că eu nu sunt capabila! Ei, află Tara a valorilor pierdute, Că eu nu mă voi pierde   Și nici copiii mei nu vor pleca din casa lor, Și nici din familia lor.    Că mă voi lupta până în panzele albe   Și dincolo de ele  Sa ii cresc și să le ofer tot sprijinul  De care au nevoie  Sa devina oameni valoroși!

Sunt un om asumat, corect, onest, naiv, credul, bun, duios ca o mănusa pe un pumn de fier.  Mă consider autentică și uneori emoțiile îmi coplesc inteligenta. Știu precis că viața bate filmul. Sunt empatica și consider asta o calitate.   Am un scop în viață și acela este armonia și echilibrul in tot ce mă înconjoară. Mă consider integrata corect in familie și societate. Când aveam cinșpe ani am conștientizat că lumea este guvernată de legile haosului. Am fost etichetată imediat drept nebuna. (Buna nebuna la casa omului!) Eronat. Am avut o sclipire de inteligenta. Am ajuns la o etapă în viață în care incerc sa iau oamenii așa cum sunt. Scriu sec, dur, concis si la obiect. Acesta a fost un dicteu automat.  Luati-mă că atare. P.S. : Diacriticele sunt anapoda datorita autocorectorului.

       https://www.youtube.com/watch?v=DKmoVvJ_EqY&ab_channel=AlifantisOficial Lui Marin Sorescu I se facuse dor sa vada o piesa de teatru Si s-a plimbat pe malul marii... Caci lumea, spunea acesta, daca nu e o receptie, E cu siguranta o piesa de teatru,  Pe unde calci numai tragic, numai comic Nimic asezat si stabil. Ce lectie ar fi trebuit sa invatam de la el? Operele sale ne invita la introspectie, Pana in maduva sufletului... Sorescu, ultimul nostru genial, Ultimul nostru vizionar...

               Imi spunea odata mama Ca nimeni nu va veni vreodata sa-mi ridice pietrele din cale, Ca toate asa cum vin, asa trec, Ca viata nu decat o calatorie, Si ca pe unde trec e bine sa las loc de  „Buna ziua” , Ca ce fac sau spun ceilati nu e treaba mea, Si ca intotdeuna, cainii latra, carvana trece, Si ca iubirea nu o gasesti decat in carti si in filme... Ca exista O Instanta Supreama, Vie si nepatruns cu mintea, Ci doar cu sufletul, Of,  ”sufletul bun la toate” , Ca si rabdarea si toleranta trebuie sa aiba niste limite, Ca noaptea e un sftenic bun, Si ca lumea nu-i cat o vezi pe fereastra, Ca femeiele sunt ca niste ape, Tulburatoare, sau line, in functie de mediul pe care si-l creaza, Ca e bine sa fiu un om asumat, responsabil si bine ancorat in realitate. Multe mi-a spus mama si niciodata nu i-am urmat sfatuturile.. . https://www.youtube.com/watch?v=31rMcLzia7U&ab_channel=StefaniaIacob

         De Ziua Internationala a Iertarii Consider ca este extrem de important sa ne cerem iertare celor pe care i-am ranit cu vorbe sau fapte, insa in primul rand pe noi insine trebuie sa ne iertam.  Cum ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte, daca noi nu ne iertam? Omul este supus greselii, iar esecul este locul de unde te ridici sa mergi mai departe. Cu fruntea sus sau cu capul in pamant, asta tine de caracterul fiecaruia. Revenind de unde am inceput, mai cred ca acesta capacitate de a ierta si a-ti cere iertare tine si de cat de empatic este fiecare.  O vorba inteleapta, din popor spune asa: „ Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.” Imi pare rau, Iarta-ma, Te iubesc, Multumesc! (cele patru formule magice).

  Tocmai am gasit un citat pe Facebook, care tradus ar suna cam asa:  ”Inainte sa te pregatesti de razbunare, sapa doua morminte.” Sa desfac putin firul in patru, ca la asta ma pricep cel mai bine. Cred ca atunci cand ne punem in gand o razbunare, mai mare sau mai mica, ucidem doua suflete. Intai razbunatorul isi ucide propriul suflet si mai ucide si sufletul celui pe care se razbuna. Cu toata sinceritatea marturisesc ca am si eu astfel de iesiri din fire, de fiecare data regret razbunarea... Asa or fi toti razbunatorii, sau mai exista si unii care o fac din placere, sadism, sau pentru ca pur si simplu asa sunt??? In definitiv nu e mai simplu sa nu ranesti omul de langa tine ca sa nu ai ce regreta? Nu e mai frumos sa lasi urme de bunatate pe unde calci, cineva va trece candva pe unde ai trecut tu mai inainte. Toti si fiecare in parte avem de lucrat cu noi insine, si asta chiar e munca grea.  Si de munca asta trebuie sa ne apucam acum, nu suporta amanare! Cu ganduri bune, ...

Dacă  mă vei căuta Mă vei găsi acolo unde  Valurile se întâlnesc cu muzica.  Să intri desculț în sufletul meu, Să nu îmi tulburi fragilul echilibru interior. Și dacă sufletul tău va înțelege Toate contrastele care mă definesc, Și dacă tu crezi că nu te va răscoli Capacitatea mea de a ma reiventa zilnic, Vino, De nu, mergi pe drumul tau. Sufletele pereche se recunosc, Asta ți-o comunic scris. https://www.youtube.com/watch?v=BYGZQE0Tex0&ab_channel=IoanaLazar