Blogul Risipitoarei de Cuvinte

 asta seara am vrut sa citesc o poezie frumoasa... as scrie eu una. in poezia mea ploua usor si cineva canta la pian in poezia mea curg lacrimi si e frig, un frig cumplit in mijlocul verii... e frig la mine in suflet si e tristete... dar macar e liniste, offf! mult dorita liniste...

   Nu stiu niciodata ce va iesi la final cand ma astern la scris. De multe ori gasesti aici ''sufletul meu chinuit in nopti de insomnie", cum ar spune Sorescu. In asta noapte cred ca este vorba de nevoia mea acuta de liniste si pace interioara. Se spune ca atunci cand eviti conflictele cu ceilalti ele se muta in tine, cred ca si reciproca e valabila.  Mai e vorba de frici in noaptea asta, am putine dar grele, nu intru in amanunte. Stiu, frica, de la Frank Herbert incoace, se numeste ''moarte marunta''. E vorba de o iubire iluzorie cu care ma tot lupt ca Don Quijote, si de care trebuie sa  invat sa ma eliberez. O relatie de cuplu care seamana cu crestele muntilor Fagaras. Si despre doi copii minunati, copii nostri. Traume transgenerationale cat cuprinde, si cum eu ma cam plictisesc in viata de zi cu zi, m-am apucat sa-mi vindec arborele genealogic. Cam astea sunt datele problemei, si, dupa cum se stie, matematica, carnea de porc si gramatica limbii romane su...

      Noaptea de Sanzaine Noapte de cristal, Noapte de tacere- Acea tacere care vorbeste Doar celor care stiu sa o asculte. Voi veni in visul tau  In asta noapte Ca o soapta plina de insinuari, Ca o briza, Ca un val ce mangaie suav nisipul. Ma voi strecura pe furis In mintea ta, in sufletul tau, Ca o fiinta eterica, ca un cantec de lebada, Te voi iubi in Noaptea de Sanzaiene!

  Cronica unei sinucideri anulate Ai ajuns la momentul acela cand crezi ca viata ta nu-ti mai trebuie, nu-ti mai place? La momentul acela cand nimic in tine si in afara ta nu-si mai afla rostul? Momentul acesta nu-i altceva decat o consecinta, pentru ca ceea ce esti, ceea ce simti ca te-a doborat azi, nu este altceva decat rezultatul propriilor alegeri. Poti alege acum orice, sa mori, sa traiesti la fel cum ai facut-o pana acum, sau sa-ti schimbi viata. Poti alege sa nu alegi nimic, cum poate deja ai ales sa nu citesti aceste randuri. Poate ca acest moment este ca o frana brusca, dupa care sa schimbi directia cu brutalitate, ca sa vezi unde te va duce drumul asta nou. Indiferent ce vei alege ai nevoie de curaj. Curaj, deci! Eu aleg sa-mi pese, de mult am ales asa...

  De ce nu mai suntem nebunii de ieri? Pentru ca, tu ai spus-o, eternul poate deveni o notiune mai efemera decat o floare sezoniera, macul de pilda. Pentru ca acest fel de nebunie la care te refereai tu este o stare de gratie, asemeni inspiratiei. E un mod de a trai extrem de intens care te consuma, te face sa arzi la temperaturi la care simti ca ti se transforma sufletul in vapori. O stare de gratie careia nu-i poti supravietui in definitiv. E necesara, de aceea, intoarcerea la o existenta banala si insipida. Instinctul de conservare ne obliga la asta. Si trecerea timpului. De aceea, "I will always love you!" e o minciuna, o mare minciuna. Orice iubire e sortita mortii.

  Daca iti este mai usor sa mori Decat sa-ti incalci principiile Asteapta-ma dincolo de moarte. Nu uita insa ca eu mor cate putin In fiecare zi De neviata asta in care tu esti Si totusi nu vii. Daca iti e mai simplu sa mori, Alege totusi o cale complicata Si traieste prezentul acesta In care te iubesc! In definitiv din viata asta pana in cealalta Doar clipa de acum este certa. Daca avem o eternitate sa ne iubim De ce n-am incepe de azi?

     Nu plange Pentru ca tristetea te va invata Sa nu crezi in amulete norocoase. Spune doar: "Nu-mi pasa." Crede-ma, Va veni pentru noi o zi Care sa zambeasca in soare. Iar in vara ce vine Voi invata sa iti fiu aproape. Te voi imbratisa la apus, Daruindu-ti toata iubirea mea, Asa cum soarele a daruit cerului Culori de aur pur.