Blogul Risipitoarei de Cuvinte

 Stihuri inutile Mi-e dor de tine și îți caut chipul, Durerea mea e-o lacrimă a firii Așa cum e tăcerea mării în nisipul În care n-au cum să răsară trandafirii. Nemarginită mi-e iubirea Si de bazalt îți e indiferența, Ca să trăiești o clipă nemurirea E suficient într-un sărut să-i simți esența!

 soarele era, la asfintit, ca o moneda de aur, si se juca prin parul tau balai, si in ochii tai caprui, copile,  scanteiau visele inocente... plangeai, copile cu parul ca smoala si eu te strangeam tare la piept, si speram la un final fericit. soarele era, la asfintit, ca o moneda de aur.